
01Bizonii încrucișați
Doi bizoni așezați crupă în crupă; umbrele de ocru și negru de mangan le dau volum, iar picioarele suprapuse sugerează adâncimea spațiului.





Ediție extinsă · 100 de lucrări
De la peșterile pictate ale Paleoliticului la mozaicurile aurite ale Bizanțului.
I · Preistoria · c. 17.000 î.Hr.
Primele imagini ale omenirii au fost pictate la lumina torțelor, în adâncul peșterilor. Cu ocru, cărbune și pigmenți minerali, vânătorii paleolitici au transformat relieful stâncii în trupuri vii.

Doi bizoni așezați crupă în crupă; umbrele de ocru și negru de mangan le dau volum, iar picioarele suprapuse sugerează adâncimea spațiului.

Coarne ramificate desenate cu precizie și trupuri de un roșu cald: o turmă surprinsă în galop, de-a lungul cutelor naturale ale peretelui.

Un auroc monumental, trasat dintr-o singură linie neagră fermă, suprapus peste figuri mai vechi de cai și cerbi.

Pe bolta galbenă a peșterii, siluete fine de cai și cerbi se suprapun liber, urmând relieful neregulat al stâncii.

Friza continuă de cai, tauri și cerbi se desfășoară pe pereții calcaroși ca o procesiune, deasupra unei benzi naturale de rocă.
Art of Antiquity · Catalog extins · 02
I · Preistoria · c. 17.000 î.Hr.
Caii, aurocii și cerbii nu sunt izolați: ei formează procesiuni care se întind pe zeci de metri, suprapunându-se de-a lungul generațiilor, ca într-un sanctuar folosit timp îndelungat.

Animale de mărimi diferite se suprapun într-o compoziție densă; punctele și liniile negre animă blana și sugerează mișcarea.

Blană galben-ocru, coamă neagră și un contur elegant, cu pigment suflat și tamponat; asemănarea cu pictura chineză i-a dat numele.

Contururi negre sigure și pete de roșu se întind pe toată lungimea peretelui, unde animalele par să alerge în aceeași direcție.

Un cal cu coama zbârlită și coarnele arcuite ale unui taur se întâlnesc în colțul peretelui, într-un joc de suprapuneri.

O friză lungă de cai mici și auroci străbate peretele deasupra unei cornișe de stâncă, ca o turmă în migrație.
Art of Antiquity · Catalog extins · 04
I–II · Preistorie și Egipt
Ultimele imagini ale Paleoliticului se întâlnesc aici cu primele capodopere ale Egiptului: de la animalul pictat pe stâncă la chipul regal sculptat după un canon riguros.

Trupul arcuit, dungile negre și capul întors redau tensiunea unui animal surprins în plină cădere sau în salt.

Coarnele lungi, curbate și umbrele delicate de brun conturează silueta suplă a animalului pe fondul pal al stâncii.

Pictat peste o umflătură a stâncii, bizonul pare sculptat; ocrul, negrul și griul se topesc într-o modelare naturalistă.

Calcar pictat și stuc. Simetria chipului și coroana albastră cu bandă aurie au făcut din regină un simbol universal al frumuseții.

Aur încrustat cu carneol, lapis-lazuli și sticlă colorată; tânărul rege ține cârja și biciul, însemnele lui Osiris.
Art of Antiquity · Catalog extins · 06
II · Egiptul antic · Noul Regat
Arta egipteană a servit veșniciei. Reguli stricte de proporție, culori simbolice și o scriere sacră au dat chip faraonilor, zeilor și vieții pregătite pentru lumea de dincolo.

Figura zveltă, cu coroană înaltă și rochie albă transparentă, urmează canonul egiptean: chipul din profil, umerii din față.

Pliurile fine ale inului alb și gulerul lat colorat marchează rangul înalt al personajului, înfățișat solemn, în picioare.

Tinere cu conuri parfumate pe cap și coliere colorate se îngrijesc unele de altele, într-o scenă de rafinament cotidian.

Regele, așezat pe un tron decorat, primește ofrande; registrele de hieroglife încadrează scena ca un text sacru.

Bărbați în șorțuri albe aduc animale și daruri, în pași regulați, pe un fond albastru-cenușiu.
Art of Antiquity · Catalog extins · 08
II · Egiptul antic · Noul Regat
Pereții mormintelor din Teba păstrează o cronică a vieții cotidiene: muncă la câmp, ofrande, dansuri și ospețe, pictate pentru ca defunctul să se bucure de ele în eternitate.

Siluete aplecate în ritm, cu brațele întinse, alcătuiesc un registru dinamic deasupra unui șir de bărbați la lucru.

Femei cu peruci împodobite și coliere bogate țin flori de lotus, simbol al renașterii, la un ospăț funerar.

Slujitori aduc rațe și gâște pentru ofrandă; registrul de jos arată păsările adunate în coșuri.

Vite, antilope și păstori se succed în registre suprapuse, imagini ale belșugului dorit în lumea de dincolo.

Un grădinar se apleacă lângă bazinul cu apă, la umbra unui palmier, într-o imagine a ordinii și a fertilității.
Art of Antiquity · Catalog extins · 10
II · Egiptul antic · Noul Regat
Lângă zeii care călăuzesc sufletul apar meșterii care au creat aceste imagini: o lume în care sacrul și munca omenească se împletesc pe același perete.

Defunctul se roagă în fața bâtlanului sacru Bennu, simbol al soarelui și al renașterii, sub discuri solare roșii.

Zeul cu cap de șacal se apleacă asupra defunctului culcat pe patul funerar, pe un fundal ocru acoperit de hieroglife.

Nobilul vânează păsări dintr-o barcă de papirus, alături de familie; pisica, peștii și fluturii animă scena.

Sculptori, tâmplari și aurari lucrează în registre suprapuse — un document prețios despre atelierele egiptene.

Invitate așezate, servitoare și muziciene se succed în două registre, cu gesturi elegante și coafuri bogate.
Art of Antiquity · Catalog extins · 12
II · Egiptul antic · Noul Regat
Ceremoniile funerare asigurau trecerea defunctului în viața veșnică. Zeii protectori, ochiul lui Horus și ofrandele erau pictate ca garanții magice ale renașterii.

Preotul, îmbrăcat în piele de leopard, redă simbolic simțurile defunctului, pregătindu-l pentru viața de apoi.

Zeița cu disc solar între coarne stă pe tron în fața unei mese încărcate, între coloane de hieroglife.

Îngenuncheată, zeița își deschide aripile colorate într-un gest protector deasupra defunctului.

Figuri mici, în alb, se mișcă printre obiecte și mobilier, într-un fragment de viață cotidiană.

Ochiul wedjat, simbol al protecției, veghează scena, alături de un șoim și de zeul așezat pe tron.
Art of Antiquity · Catalog extins · 14
II · Egiptul antic · Noul Regat
Muziciene, oaspeți și cupluri așezate alcătuiesc imaginea unui banchet fără sfârșit, în care bucuria vieții este păstrată dincolo de moarte.

Tinere cu rochii transparente și coliere aurii cântă la ospăț, într-un ritm de gesturi repetate.

O fetiță servește invitatele îngenuncheate; suprapunerea figurilor sugerează mulțimea de la banchet.

Papirusurile, apa plină de pești și stolurile de păsări formează un tablou al naturii în belșug.

Soțul și soția primesc ofrande; brațul femeii pe umărul bărbatului exprimă unitatea cuplului dincolo de moarte.

Bâtlanul albastru, cu pene lungi pe ceafă, stă în fața defunctului, vestitor al unei noi zile și al vieții veșnice.
Art of Antiquity · Catalog extins · 16
II · Egiptul antic
De la statuile Regatului Vechi la picturile Noului Regat, chipul faraonului și al zeilor rămâne aproape neschimbat timp de două milenii — o artă a stabilității.

Zei cu cap de animal călătoresc într-o barcă sacră, imagine a drumului zilnic al soarelui prin lumea de dincolo.

O tânără cântă la lăută între două femei în rochii albe: muzica făcea parte din ritualul funerar.

Profilul faraonului, cu nemes vărgat și guler lat, se ridică în relief fin, cu mâinile înălțate în gest de ofrandă.

Așezată pe semnul aurului, zeița își întinde brațele ocrotitor; galbenul strălucitor evocă nemurirea.

Grauwacke. Cuplul regal înaintează cu piciorul stâng; brațul reginei care îl cuprinde exprimă stabilitate eternă.
Art of Antiquity · Catalog extins · 18
III · Etruria · sec. V î.Hr.
Mormintele etrusce din Tarquinia sunt pline de muzică: dansatori, liriști și flautiști celebrează banchetul funerar în culori vii, pe pereți de tuf tencuiți.

În mantie roșie, muzicianul pășește în ritm, cu lira în mână, între ramuri stilizate.

Mantia fluturândă și pasul larg dau figurii o energie aproape coregrafică, pe fondul pal al peretelui.

Cântărețul la flautul dublu înaintează printre arbuști și păsări, într-un peisaj de sărbătoare funerară.

Muzicianul în mantie colorată pășește dansând; muzica și dansul celebrau viața chiar și în mormânt.

Un tânăr oferă o cupă între arbori stilizați, pe un fond ocru, într-o scenă de banchet funerar.
Art of Antiquity · Catalog extins · 20
III–IV · Etruria și Grecia
Ceramica pictată a fost una dintre marile arte ale lumii grecești. Vasele cu figuri negre și roșii poartă mituri, lupte și scene de banchet în jurul întregului Mediteranei.

Trupul răsucit și brațele ridicate redau elanul unui dans dionisiac, printre păsări și ramuri.

Vas pentru amestecat vinul cu apa; figurile rămân în culoarea lutului pe fondul negru lucios.

Benzi de animale și scene cu care de luptă, pictate cu barbotină neagră pe lutul portocaliu, cu detalii incizate.

Lei, capre și păsări se succed în benzi orizontale, ecou al influențelor venite din Orientul Apropiat.

Pe corpul rotunjit al vasului, figuri negre de războinici se desprind pe fondul de lut roșu-portocaliu.
Art of Antiquity · Catalog extins · 22
IV · Grecia și Roma
Grecii au pus omul în centrul artei: corpul ideal, mișcarea și echilibrul. Romanii au moștenit acest ideal și l-au adus pe pereții caselor lor.

Bucle stilizate și ochi adânci, odinioară încrustați: un chip sever, la trecerea de la arhaic la clasic.

Părul ondulat în șuvițe regulate și zâmbetul reținut caracterizează statuile de tinere fete din epoca arhaică.

Relief în marmură din procesiunea Panateneelor; călăreții se suprapun în planuri subțiri, într-un ritm de galop.

Un războinic cu coif conduce caii înhămați; patina verde-albastră a bronzului subliniază reliefurile delicate.

Friză pe fond negru, încadrată de roșu pompeian: amoreți înaripați practică meșteșuguri și negoț.
Art of Antiquity · Catalog extins · 24
IV · Grecia și Roma
Erupția Vezuviului din anul 79 a păstrat sub cenușă frescele vilelor romane. Alături de ele, Venus din Milo amintește de idealul grec pe care Roma l-a admirat.

Marmură. Afrodita elenistică își răsucește ușor trupul în spirală, iar drapajul alunecă pe șolduri.

Figuri drapate se desprind pe un fond întunecat, într-o compoziție teatrală cu personaje mitologice.

O tânără în veșminte roz plutește pe fondul întunecat, ținând un sceptru — motiv decorativ al vilelor romane.

O tânără culege flori pe un fond verde-pal; pensulația ușoară o face una dintre cele mai poetice imagini romane.

Figură așezată, în mantie roz, cu capul sprijinit în mână: o imagine a melancoliei, în lumină difuză.
Art of Antiquity · Catalog extins · 26
IV–V · Roma și Antichitatea târzie
Ultimele fresce romane fac loc treptat mozaicului, o artă mai durabilă, care va domina pavajele, zidurile și cupolele lumii antice târzii.

O doamnă așezată, servită de însoțitoare; draperiile transparente arată măiestria pictorilor romani.

Fragment din ciclul dedicat misterelor lui Dionysos: figurile în mărime naturală se mișcă pe fond roșu intens.

O femeie drapată se apleacă protector asupra unui copil, într-o scenă intimă de mare finețe.

Bâtlani și rațe printre plante de mlaștină, redați cu linii negre sigure pe un fond deschis.

Figura așezată, cu o carte deschisă, e construită din tesere mici în tonuri de verde, ocru și alb.
Art of Antiquity · Catalog extins · 28
V · Mozaicul antic
Mii de tesere de piatră naturală, așezate una câte una, compun animale, plante și scene mitologice care au rezistat sub picioarele trecătorilor timp de secole.

Felina pătată pășește într-un cadru circular; teserele de piatră redau blana și mișcarea cu mijloace minime.

Bătrânul cu aureolă stă pe gânduri, învăluit într-o mantie albă, pe fond de aur și verde.

Pasărea cu cioc lung, simbol al sacrificiului, e conturată energic pe un fond alb de tesere.

Un arbore cu fructe aurii se ridică simetric, simbol al paradisului și al belșugului.

Un tânăr cântă în timp ce animalele se adună în jurul lui — ecou al mitului lui Orfeu.
Art of Antiquity · Catalog extins · 30
V–VI · Mozaic și Bizanț
În bisericile bizantine, mozaicul devine lumină: teserele de sticlă aurită reflectă flacăra lumânărilor și transformă zidul într-un spațiu sacru, atemporal.

Într-un medalion albastru, porumbelul Duhului Sfânt coboară deasupra tronului cu cartea Evangheliei.

Barba albă și privirea gravă sunt modelate din tesere minuscule, în nuanțe de gri, verde și roz.

O pasăre cu pene irizate, încadrată de linii șerpuite de roșu și ocru; fiecare piatră urmează curba formei.

Figuri în mantii albastre și ocru stau umăr lângă umăr, cu gesturi de dialog, pe fundalul strălucitor.

Figura cu aureolă se detașează pe teserele aurite care reflectă lumina lumânărilor.
Art of Antiquity · Catalog extins · 32
VI–VII · Bizanț și manuscrise
Moștenirea antică trece din ziduri în cărți. Sfinții bizantini, caligrafia islamică și primele inițiale medievale fac din pagină un loc al imaginii.

Așezat pe o stâncă, sfântul ridică mâna; faldurile albe ale mantiei sunt construite din linii de tesere.

Caligrafie în negru deasupra unei scene cu un animal printre plante, colorată delicat pe hârtie.

O inițială uriașă, plină de împletituri și animale stilizate, domină pagina scrisă cu minuscule.

Litere capitale roșii și albastre și o inițială cu figură încadrată deschid textul sacru.

Imaginea Mariei, încadrată de un chenar ornamental, însoțește textul liturgic și notația muzicală.
Art of Antiquity · Catalog extins · 34
VII · Manuscrise medievale
Iluminurile împletesc textul și imaginea: inițiale uriașe, arcade, blazoane și scene sacre transformă fiecare pagină într-o mică operă de artă.

Cei patru autori ai Evangheliilor scriu sub arcuri, pe fond verde, fiecare însoțit de simbolul său.

Personaje la un ospăț deasupra unui șir de blazoane, urmate de textul scris în două coloane.

Figuri în veșminte colorate, scuturi heraldice și scriere caligrafică alcătuiesc o pagină de cronică.

Hristos în mandorlă, înconjurat de sfinți și îngeri dispuși în registre, pe un fond albastru intens.

În interiorul literei albastre, Hristos binecuvântează de pe tron, într-o arhitectură aurită.
Art of Antiquity · Catalog extins · 36
VII–VIII · Iluminuri și icoane
În manuscrisele gotice, literele devin ferestre spre scene sacre; în Răsărit, icoana păstrează solemnitatea frontală a mozaicului bizantin.

Arhanghelul și Fecioara, în albastru și auriu, sunt prinși în volutele unei inițiale bogat decorate.

Scena se petrece într-o arhitectură fantastică, în medalionul unei inițiale cu chenar floral.

Figura lui Hristos stă în picioare în interiorul unei litere albastre decorate cu perle albe.

Călăreți în ordine de luptă și îngeri deasupra lor: o icoană care povestește un miracol al cetății.

Cei doi frați martiri, în mantii roșii și albastre, stau frontal, cu săbiile ținute în fața lor.
Art of Antiquity · Catalog extins · 38
VIII · Moștenirea antichității
La sfârșitul Evului Mediu, formele antice supraviețuiesc în icoane, în portretul pictat și în marile tapiserii — punți spre Renaștere.

Figura centrală e înconjurată de mici scene narative, ca un cadru care îi povestește legenda.

Aripile mari și mantia roșie umplu suprafața icoanei; chipul blând privește în lateral.

Profilul poetului, cu glugă roșie, apare într-o frescă atribuită cercului lui Giotto.

Fecioara cu Pruncul, pe fond de aur, cu chipurile întunecate: una dintre cele mai venerate icoane ale Europei.

Sub un cort albastru, doamna e încadrată de leu și licornă, pe un fond roșu presărat cu flori și animale.
Art of Antiquity · Catalog extins · 40
Index
I · Preistoria
II · Egiptul antic
III · Etruria
IV · Grecia și Roma
V · Mozaicul antic
VI · Bizanț
VII · Manuscrise medievale
VIII · Icoane și moștenire